“Mizerabilii”
“Mizerabili” – nu stiu daca ati apucat sa cititi acest roman al scriitorului francez Victor Hugo. Intr-adevar e lung, dar se merita.
Opera ofera tumultul unor framamtari sufletesti, pe care le sintetizeaza de aceasta data chiar poetul, el insusi erou liric, fascinat de exotism, de pitoresc, de mirajul istoriei, dar si de evenimentul cotidian pe care il recepteaza cu sensibilitate. Cu toate ca diversitatea operei sale este incontestabila, iar profunzimea ei a interesat in toate epocile literare, Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al Mizerabililor.
Aceasta lume a „mizerabililor”, adunata in jurul ecoului ei reprezentativ, cuprinde si alte personaje, la fel de vii si de credibile in dramele lor ca si Jean Valjean. Primul episod o surprinde pe Fantine – tanara nevoita sa isi abandoneze fiica dupa ce studentul care a sedus-o o abandoneaza – care poarta pe frunte, ca o predestinare, stigmatul anonimatului si al durerii. Micuta Cosette, ajunsa in mainile cuplului Thénardier, reediteaza povestea mamei sale, pentru a impartasi cititorilor mesajul societatii vremii, acela ca suferinta este posibila la orice varsta.
Mi-ar fi placut sa stiu ca povestea scrisa de Hugo e adevarata. Mi-ar fi placut sa vad cum au trait atunci. Era o vreme a razboiului, suferintei; cu toate astea scrisorile de dragoste sunt prezente in opera lui Hugo – oare e diferita de cea de acum?
Cand am inceput sa citesc cartea nu am mai lasat-o. Oare v-am convins sa cititi? Daca nu v-am convins inca va dau un citat:
“Pentru Adele FoucherIubita mea,
Cand doua suflete, care se doresc unul pe celalalt, oricat de departe se aflau unul de celalalt se gasesc in sfarsit… o unire puternica si pura la fel ca sufletul insasi… incepe pe pamant si continua pentru totdeauna in ceruri.
Aceasta unire este dragostea, dragostea adevarata… o religie, a carei credinta este cel iubit, a carei viata se naste din devotiune si pasiune, si pentru care cele mai mari sacrificii sunt cele mai dulcii delicii.Asta este dragostea ce tu mi-o inspiri… Sufletul tau e capabil sa iubeasca cu puritatea si pasiunea ingerilor; dar poate el trebuie sa iubeasca numai un alt inger, gand care ma cutremura cu deznadejde.
Al tau pentru totdeauna”
Victor Hugo (1821)
Revolutia franceza a fost descrisa intr-un mod dramatic si memorabil in opereleliterare ale lui Victor Hugo ( 1802 – 1885 ). Aceste opere sunt Mizerabilii, Cocosatul de la Notre –Dame a memorializat pentru totdeauna mizeria si suferinta clasei de jos din acele timpuri.
Adele a crescut impreuna cu Victor Hugo si la varsta de 17 ani, Hugo s-a indragostit nebuneste de ea.




Citind gandurile tale de pe acest blog, am realizat ca am cunoscut doar latura ta de colega si partea realista care de multe ori ma aducea din nou cu picioarele pe pamant. Sa stii ca apreciez mult sinceritatea ta, directa, nefardata
Tocmai de aceea, stiindu-te atat de pragmatica, am ramas surprinsa la descoperirea acestui blog… sa lasi oamenii sa te cunoasca, sa-ti cunoasca gandurile… dorinta de a citi, de a scrie (respiratia noastra). Well, iti doresc sa colorezi in continuare in mii de culori atat lumea ta cat si pe a noastra…
Multumesc Cristina!:)
Sa-ti marturisesc slabiciunea mea pentru aceasta carte?…
m-a fascinat universul descris de Hugo tocmai pentru ca ma plimba prin absolut toate domeniile, inclusiv cel subteran… tendinta de a intelege lucrurile dincolo de scoarta lor! a fost una din cartile pe care n-am putut s-o las din mana pana n-am terminat-o, ca si ‘Crima si pedeapsa’ si multe altele…
Da, te inteleg perfect! Hugo are stilul lui de a captiva mintea. Cand citeam cartea asta – cum ziceai si tu de subteran – parca imi si imaginam canalul prin care Jean Valjean il purta pe Marius. Lucruri ce ma fac sa il recitesc…
mizerabilii…una din cartile care nu trebuie citita, e mai mult decat un simplu “trebuie”, e o datorie a omului, e o promisiune pe care trebuie sa o facem lumii..
http://justmekiddin.blogspot.com/2008/09/nu-e-drept-sa-moara-gavroche.html