Ca sa nu cad intr-un butoi cu melancolie si sa nu mai pot sa ies m-am gandit ca mai bine imi astern din nou cuvintele din buzunar.
Printre toate cate trec pe langa mine…imi dau seama ca imi lipsesc multe pentru ca imi doresc multe. Azi l-am deschis cu grija si putina teama; am gasit putina speranta. Vreau sa cred ca examenul de maine va aduce schimbare.
Am privit mai adanc si odata cu “vestea” am gasit si multa suparare. Da! Exista durere multa! 
Am gasit si putina credinta. Insa prea putina. Uneori cred ca inca Cel de sus face minuni. Uneori nu. Putina credinta am.
