Cel mai important roman social al lui Thackeray este “Balciul Desertaciunilor” ( “Vanity Fair”). Thackeray a imprumutat acest titlu din romanul alegoric ” Calatoria Pelerinului” de John Bunyan din secolul al XVII-lea.
Baza actiunii din roman o constituie povestirea soartei a doua femei: Amelia Sedley ( fiica unui burghez bogat ) si Rebecca Sharp ( fiica unor artisti saraci ). In jurul acestor figuri scriitorul creeaza puternice tablouri realiste, infatisand modul de viata al aristocratiei si al burgheziei engleze. ( cuvinte inspirate din “Istoria Literaturii Engleze”)
Nu inseamna ca daca esti bun trebuie sa fii si erou. Imi place ideea aceasta ciudata parca, dar reala. 1) Ceea ce mi-a placut in acest roman este faptul ca desi Thackeray o prezinta pe Amelia ca o fiinta pura si naiva, cinstita si virtuoasa, nu o considera o eroina. Indragostita de flusturaticul George Osborne, descopera la sfarsitul romanului ca acesta vroia sa o paraseasca pentru Becky. Parca mai mult pe Thackeray pare sa il intereseze Rebecca Sharp, o femeie frumoasa, inteligenta care isi cauta un loc in societate, insa prin mijloace lipsite de demnitate sau cinste.
2) Viata asa cum e ea – asa ne este prezentata. Cu oameni buni si rai, cu intentii meschine sau binevoitoare.
Scriitorul nu uita de titlul dat si il mentioneaza foarte des: “Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni.” El a scris mamei sale: “Am de gand sa infatisez un grup de oameni care traiesc pe lume fara Dumnezeu, lacomi, vanitosi in majoritatea lor, absolut multumiti si convinsi de inalta lor virtute.” ( “Istoria Literaturii Engleze”)
Cartea merita citita…mai mult merita descoperita viata celor din anii 1850…cu aceleasi rautati, aceleasi meschinarii, ca si acum.
Am citit si eu zilele acestea romanul, dupa care am urmarit si filmul, din curiozitatea de a afla ce fel de spatiu, actori, costume, au folosit regizorii pentru a transpune aceasta poveste minunata si pe ecranele televizoarelor.
Chiar cred ca prezentarea pe care ai facut-o mai sus este foarte reusita, si totodata sugestiva, deoarece prin intermediul ei un om care nu a citit “Balciul desertaciunilor” isi poate face o idee realista asupra a ceea ce poate va fi curios sa citeasca.
Cartea a fost minunata, cu toate ca dupa ce am ajuns la finalul acesteia a fost destul de trist sa descopar ca societatea aceasta “a desertaciunilor” o pot regasi si in zilele noastre, doar ca in alte forme. Consider ca avem multe lucruri de invatat din aceasta opera literara.
Lasand totul la o parte, blogul tau este extrem de frumos !