Imi amintesc de cativa prieteni din liceu, din facultate, prieteni adevarati… cum se face ca nu ne mai sunam, ce sa mai zic de o intalniri? O scuza mi-as putea gasi: distanta. Insa cu telefoanele…
Mi se pare ca traim asa intr-o lume alerta, un lucru vine altu pleaca, suntem absorbiti intre serviciu, casa, scoala, hobby-uri si nu ne mai gasim timp sa petrecem cu cei de langa noi.
„- Mergem la o cafea?
– Mergem!”
De dragul timpurilor vechi cand ne sculam sa mergem la cursuri, fara sa uitam de cafeaua de dimineata, am decis cu una dintre prietenele mele sa mergem la cafea, pe centru….asa ca oamenii ocupati, maturi, care isi fac timp pentru o cafea. Savuram cafeaua printre multe amintiri, vechi planuri, actuale stari, ne ridicam si plecam. Simplu, nu?
Dupa ce ne despartim ne dam seama ca nu am platit cafeaua. Hehehe, cine se mai intoarce acum? Cafea Lavazza nu orice. Dovedim inca o data ca suntem oameni ocupati, dar nu si maturi :))
Eu zic sa mai mergem la o cafea!
:))) stiu si eu intamplarea……ce bine ca mai exista si mess pt cei care nu au bani sa isi incarce tel:D
hai la o cafea! 🙂
Mi-ar prinde bine sa stii…!
:))))….deci…mai mergem zici ca la inca o cafea…??? ….ti-am zis eu,….de data asta platim si lasam consumatia pe masa…:D:))) …ocupatele de noi!:) te pup>:D<
P.S. sunt mandra si ii multumesc lui Dumnezeu pt o asemenea prietena ca si tine! >:D< }{